Am castigaaaaaaat!!!

Daaaa. Am castigaaat prima oara in viata mea. Cum?? Simplu.

Am coborat la magazin sa-mi cumpar o Cola. Pt ca sunt treaza de la 7 dimineata, pt ca nu m-a lasat nimeni sa dorm astazi,  pt ca in 2 ore intru la lucru si pt ca dimineata la 7 voi implini 24 de ore de cand nu am mai dormit…Si am nevoie de aceasta Cola sa-mi faca sangele sa curga prin vene, sa ma revitalizeze si sa-mi dea culoare in obraji precum eticheta ei.

Eticheta, pe care o incercam sa o citesc in timp ce desfaceam sticla. Si pe care scria sa te uiti sub dop ca unul din trei dopuri este castigator. Ha ha!! La bafta mea, puteau fi 15 din 14 dopuri castigatoare ca eu sigur nu as fi luat nimic. Dar na, totusi ma uit sub dop, stii cum e…speranta saracului…

Si vad. A 9a minune a lumii. Am castigat. Eu, am castigat…pt ca sub dop scria DOZA…

Am castigat o doza de suc, si da! Ma bucur, putea sa fie nimic ca si pana acum…dar totusi am avut noroc si am luat o doza…e un inceput bun. Incepe sa treaca norocul si pe la mine…si culmea. Si mami, care la fel, nu a castigat nimic in viata ei, zilele trecute si-a luat niste pulpite de pui si tot asa era nu stiu ce promotie, si a castigat un fier de calcat.

Se pare ca se avanta un noroc imens asupra familiei mele…cred ca ma voi imbogati in curand!!!

Nu fac misto, chiar sunt sincera!

Draga P.M.I. 

Imi verific blogul aproape in fiecare zi, vizualizari, comentarii. Si, de asemenea mai este o persoana care imi verifica blogul aproape in fiecare zi sa vada daca am postat ceva nou. Tu.

Stiu cine esti si imi place. De fiecare cand deschid blogul si verific statisticile, zambesc cand vad cum ai cautat o data, de doua ori sau chiar de trei ori pe zi acelasi “rall wordpress”. Zambesc pt ca stiu ca am ramas o amintire frumoasa pt tine. Si tu pt mine, stai linistit.

Si imi doresc din tot sufletul sa te stiu bine si linistit, mai presus de toate fericit, asa cum ti-ai dorit dintodeauna. Ma pierd in amintirea unei beri in masina, si confund dorul cu nostalgia. Sunt doar nostalgica, simt uneori nevoia sa mai retraiesc un episod din trecut…

Un trecut in care am fost doar un copil prost…. dar ca sa fiu ceea ce sunt astazi, a trebuit intai sa fiu ceea ce am fost. Am vrut sa-ti zic personal lucrurile astea, dar m-am izbit de gustul dulce al refuzului, si mi-am stapanit pornirile impulsive. Dar aici pot scrie ce vreau, pt ca in proportie de 70% este blogul meu.

30% e al tau. Si ma poti intreba de ce, dar nu stiu daca iti voi raspunde.

P.S. Casa de piatra…caci cine stie…?

Esti simtit, esti falit!

Dimineata la 9…eu veneam de la lucru, altii se duceau la lucru. Soare pe cer. Aer cald. Oameni cu zambetul pe buze. Pasarele cu trilu lor incantator…ce mai, file de poveste.

Eu toata bosumflata, cu ochii obositi baricadati dupa ochelarii de soare, ma opresc la o patiserie sa-mi cumpar ceva pentru stomac, ca bombanise toata noaptea. Ma apropii de usa respectivei patiserii, din sens opus se apropie o alta tipa. O tipa gen insipida. Cu fusta pana in pamant, par lung impletit in coada, si apoi prins in coc, nemachiata, cu o camasa seaca de un crem semi-jegos, imi amintea de profesoara mea de religie din liceu.

Avea saraca vreo 2 buchete de flori intr-o mana (poate chiar era profesoara) o geanta si o plasa in alta mana..deschid eu usa, intru inainte, o las si pe ea, o astept ca sa inchid usa dupa ca na, chiar is fata cu bun simt. Ea pula! Trece pe langa mine ca pe langa via culeasa, nici un multumesc sau mersi, sau o privire draguta, se duce direct la vanzatoare sa-si cumpere ce are nevoie.

Adica eu is om fain, te las sa treci, iti tin usa, mai ca iti luam traistele din mana sa te ajut, iar pe tine pe langa faptul ca te doare fix in cur de ajutorul meu, mai te si bagi in fata mea. Ei! Nu sa-ti fac coada aia elicopter, si sa te trimit sus la Dumnezeul tau? Fututi mortii matii de mironosita!

Tac, incerc sa ma controlez …intre timp mai intra 2 pitipoance  lasa usa deschisa se baga si ele in fata mea…Am crezut ca pica tavanul pe mine de nervi. Adica chiar seman a paznic? Sa inchid si sa sa deschid usi? Sau patiseria asta pare prea luxoasa sa-si permita paznic?

Si zic…”hey, cam eu eram inaintea voastra. Vi se pare ca-s pictata?” S-or uitat la mine cu o fata mirata, probabil abia atunci si-au dat seama de prezenta mea. Si vanzatoarea mai proasta ca toate la un loc, a prins mica divergenta, si tot spre maimutele alea se intoarce sa le serveasca.

Na in pula mea! Mai zi ceva…nesimtire pe muchie de cutit. Si dupa ce intr-un final m-a servit si pe mine…tot am mai avut tupeul sa-i zic… “Multumesc frumos. O zi placuta”

Chestii tampite

Dar gandindu-ma la chestiile mele, de cateva zile incoace ma apasa una prea tare. O chestie! O chestie trecuta si de-a dreptul expirata. Si o am in minte inainte sa adorm, in starea Theta, dupa ce adorm, in starea Delta, in vise… si apoi cand ma trezesc, cand fac baie, cand mananc, cand conduc, cand lucrez, cand ma fut pe romaneste sau pe frantuzeste.

Si chestia asta imi chestioneaza creierul pana peste limitele lui reduse. Si ma dispera, tocmai pentru simplu fapt ca este o chestie. Banala si fara importanta, aparent. Si persista, insista orice as face…ca o tiganca mancati-as care vrea sa-ti citeasca in carti pe strada. Si iti arata dama calare pe popa cu ochii balai, si pe juva cum da muie la zecar.

Si efectiv ma dispera aceasta chestie din capul meu, menita sa-mi disturbe prezentul meu promitator. Si am incercat s-o inlatur, prin orice mijloc posibil. Am facut rugaciuni si matanii. Am citit din biblie. Am mers la biserica. Am tinut post. Am ascultat manele. Am trecut pe rock. Ma muscam de limba de fiecare data cand imi venea Chestia  in cap. Proasta alegere, mi-am facut limba cat a unei vaci.

Chestia nu si nu! Mai in forta si mai pregnanta. Si salva Domnului, sunt o biata muritoare, cu probleme si suparari ca tot omul, am nevoie sa ma gandesc la ele, sa le rezolv sa le aliniez…dar Chestia nu ma lasa nici sa dau coltul. De bloc.

As merge la un psihiatru, sa-si zica parerea de specialist, poate chestia nu se bazeaza pe amintiri ci pe schizofrenia care ma asteapta in cativa anisori. Sau macar la un psiholog…Dar am cum?

Chestia nu ma lasa nici sa ma gandesc cum  sa ajung la un cabinet specializat de tratare “Things&Stuffs” … chestii “creierale”.

………………………………………… 10 minute cat am fumat o tigara, ma gandeam la Chestie! Din nou!

Revin. Si inchei postul, ca observ ca deja am luat-o pe aratura cu chestia asta. De la primul cuvant!

O zi frumoasa fara chestii!

Invarte Doamne roata…

Ceea ce am ajuns sa apreciez foarte mult in acest oras, sunt locurile de parcare. Goale. Mai ales cand mergi la servici, si se intampla sa fii si intarziere, si culmea e si noapte…

La vechiul loc de munca aveam parcare amenajata, nu aveam nici un stres. La actualul loc de munca s-au schimbat treburile…

Am ales sa lucrez numai de noapte…cand deja toata lumea se pregateste de somn, cu masinile bine mersi in parcare…noi (eu si cu o prietena), abia ajungem la lucru. Si e o straduta inghesuita mica, peticita, vai si amar, unde-s masini si in stanga, si in dreapta, de ti-e frica sa nu iei oglinzile retrovizoare. Sunt puse vreo 2 limitatoare de viteza, de parca ai si putea sa circuli cu prea mare viteza…stai incontinuu cu morcovul in fund sa nu raschetezi vreo masina. Sunt de asemenea si multi copaci, multe ghene de gunoi, multe borduri si, insist, extraordinar de multe masini parcate, si microbuze si firobuze si autocare si elicoptere si avioane. Exagerez, desigur!

Si trebuie sa te adaptezi in functie de loc…cand parchezi lateral, cand cu spatele, cand cu fata, cand pe diagonala, cand pe bordura…cum apuci si cum iti permite locul respectiv. Ah! Si sunt destul de multe locuri unde ai putea lasa masina, dar te izbesti mereu de un mare si proeminent “Nu parcati! Garaj!” sau un simplu “Nu parcati”.

Aseara, ametite, nedormite, intarziate desigur, cautam ca oarbele loc de parcare.Surpriza! Nu era nici un loc. Doar o  jumatate de loc. Cealalta jumatate trebuia sa ramana libera pentru acel anunt mare si proeminent. Chiar n-am avut de ales, si am parcat acolo, pe acele 2 jumatati, dar ne-am asigurat sa nu blocam totusi, ingramadindu-ne pe prima jumatate cat s-a putut de mult.

Dimineata urcam sa plecam. Eu in dreapta ca nu eram cu masina mea, prietena mea scumpa la volan. O tanti ne facem semn…”fetele aveti pana pe dreapta”. Soc mi-am luat. Pr mea si mai socata ea se uita la roata din stanga si totul i se parea in regula.

La 8 dimineata pana. 2 fete! Nu stim cum arata un cric. Sau daca stim cum arata, nu avem cea mai mica idee cum se monteaza. Ploua. Noi imbracate subtire. Tipenie de om pe strada. Noi si cu masina “panata”. Din cauza unui idiot care probabil a vrut sa se razbune ca am parcat pe sfertul lui de asfalt.

Stam, stam, stam. Nimic. Se trezeste mecanicul din mine…schimb eu roata! In momente de criza de acest gen, ma simt ca o salvatoare, mereu am tendinta eronata sa cred ca eu voi fi cea care va salva situatia, pentru ca eu le stiu pe toate. Si pentru ca sunt buna la orice (adica la nimic).

Si incep sa scotoces prin portbagaj, nu eram in stare sa-mi dau seama de ce nu se clinteste roata de rezerva de acolo. Pana am aflat ca trebuie desurubat un surub din mijloc. Asta dupa ce am sunat-o pe mama …

Am scos-o intr-un final din portbagaj…ma simteam victorioasa. Pr mea se uita admirativ la mine, i se citea in ochi…”totusi fata asta stie ceva…”

O rog sa-mi dea cricul si cheia. Se uita la mine ca la o broasca in extaz. Mi le-am luat singura. Acum eu ma uitam la ele ca la o broasca in extaz. Mi-au trebuit 20 de minute sa-mi dau seama cu se monteaza cricul. L-am montat pana la urma…am ridicat masina…ma pregateam sa desfiletez roata. Si auzeam incontinuu incurajari de la scumpa mea prietena… “Ralu o sa ne pice roata in trafic daca o schimbi tu. Ralu o sa-mi pierd roata prin oras. Ralu, raman fara roata”

Intre timp, s-a perindat un tip, nu stiu de unde, nu stiu cum si prin ce minune l-a adus soarta la tanc acolo. Pentru ca mi-a explicat el, ca tot ceea ce am facut eu a fost gresit si eronat, si daca ajungeam sa dau roata jos, ar fi picat masina intr-o parte. Adica pe mine.

Na…femeile si mecanica. Masonii si romanii!

Raspuns halucinant!

Fiecare are propriul sau stil de a povesti diverse intamplari sau fapte. Unii povestesc concis si direct la subiect. Altii cu mult haz. Altii prea sec. Si altii, asa ca mine se baga prea mult in detalii.

Nu stiu daca am sau nu am haz cand povestesc ceva. Dar stiu sigur ca intru in amanunte cat pot eu de mult si de adanc. Si de multe ori ma trezesc ca vorbesc mult, prost si fara rost. Si imi dau seama cand incep s-o iau pe aratura cu detaliile, caci deseori imi surprind interlocutorul cascand, ori se uite plictisit, ori isi cauta ceva ate pe la blugi sa le rupa sau isi curata unghiile. De la caz la caz. Sau altii imi zic verde in fata sa tac dracului din gura si sa trec direct la subiect.

Si cand mi se zice asa ma supar in sinea mea. Pentru ca sunt si o fire hipersensibila si ma deranjeaza si daca imi zice cineva sa ma dau mai incolo. Si ma simt cam prost ca am plictisit lumea si prefer sa nu mai povestesc nimic. Timp de o ora maxim. Ca apoi imi trece, si o iau de la capat.

Deci privind textul de mai sus, iara am intrat in o suta de detalii si ma departez tot mai mult de subiect. Involuntar. Asa sunt eu, imi place sa citesc si printre randuri si de ce nu…sa vorbesc printre randuri.

Am vrut doar sa postez un video in care se observa clar ca eu sunt un caz fericit cu detaliile…se poate si mai rau. Watch!

Scenariul de la miezul noptii

Am unele momente in viata in care pur si simplu radiez. De prostie. Da! Chiar radiez de prostie, imi iese din fiecare por cate un gram de prostie.

Veneam de la lucru…incarcata cu multa energie negativa. Ceva probleme si suparari mi-au micsorat universul considerabil. Noroc ca la 12 noaptea nu prea mai circulau masini, caci plangeam. Si conduceam. Si tot plangeam. Si cu siguranta le pupam. Masinile.

Si ajung in parcare, care era plina uochi. Un singur locusor de parcare plin de mocirla si balti imi facea un semn discret. Ma bag in el cu ciuda si raman acolo. Nu-mi venea sa ies si sa urc in casa. Si am ramas in masina…imi aprind o tigara. O savuram, ma gandeam, calculam, nu mai plangeam. Respiram, suspinam, ma uitam in oglinzi si vad o pereche de faruri ce s-au apropiat periculos de mult de fundul meu. Al masinii, ma rog. Aoleu, asta o fi locul omului de parcare. Si eu m-am bagat ca musca in curu vacii. Ce sa fac? Sa ies sa-mi cer scuze? Penibil. Sa-i eliberez locul sa intre el? Cacat, si apoi eu unde ma parchez, pe bloc? Stau pur si simplu. Faruri stinse, nu avea de unde sa stie ca e cineva in masina.

Omul lasa masina undeva in mijlocul parcarii si pleaca. Eu raman calma, privesc pe geam, revin la gandurile mele negre si oropsite. Aprind o alta tigara, ma las pe spate si inchid ochii. Si ii deschid ca sa scrumez. Si vad in spatele meu tipul ce era cu masina. Ala ce ii luasem locul de parcare. Se tot plimba prin spatele masinii mele si se uita ciudat la ea. Am incremenit pe loc, am inchis repede geamul am blocat usile si am ramas asa. S-a dus sa se sprinjine de masina lui si se tot uita inspre mine. Sigur m-a vazut, si asteapta sa ies din masina…eram in pragul apoplexiei. Si am apucat sa-l vad in lumina noptii, era destul de facut. Adica indeajuns incat sa ma ia o de o aripa si sa ramana cu ea in mana. Cu aripa.

Primul gand a fost sa plec si sa ma duc in alta parcare cu masina. In Pakistan eventual, inainte sa-mi striveasca capul. Primul gand a picat caci a venit al doilea. Sa-mi sun consortul sa coboare dupa mine. Al treilea gand a fost ca ma arde ceva la degete. Tigara, de care uitasem. Am vrut s-o arunc pe geam dar am vazut ca privirea individului era fixata pe mine. Si n-am avut tupeu sa deschid geamul. Am luat o punga, am scuipat in ea si am asa am stins tigara in conditii de maxima siguranta.

Revin la al doilea gand. Dar nu puteam sa folosesc telefonul caci s-ar fi vazut lumina lui in geam, si si-ar fi dat seama de intentiile mele si m-ar fi atacat mult mai repede. Dar trebuia sa sun. Ma las in jos, pana la pedale, telefonul il bag sub ambreiaj, dau pe speaker si sun. Asta al meu dormea bineinteles. Raspunde intr-un final.

-Coboara sa ma iei ca mi-e frica sa ies din masina. Urmeaza sa fiu atacata.

-Poftim?

-Coboara odata, nu mai pofti.

Se conformeaza si coboara. Eu tremuram din toate incheieturile, atacatorul probabil se gandea cu care degete sa inceapa sa mi le franjureze…de la stanga sau de la dreapta?

In sfarsit coboara salvatorul meu, eu ies din masina. Ceva incepe sa latre foarte zgomotos. Un cutu mic. Atacatorul meu, devenise brusc o victima caci tipa incontinuu “Nu da, nu da”.

Apuc sa vad ce se intampla. Faimosul atacator era de fapt un barbat ce iesise cu catelul la plimbare. Care s-a speriat de consortul meu, caci avea o crosa de golf in mana si s-a gandit ca-i va lovi catelul. Sau pe el…

Si eu in secunda 2 dupa ce am realizat ce se intampla m-am simtit ca o perfecta proasta. Omul isi scosese cainele la plimbare, si eu ma gandeam ca urmeaza sa fiu transata de el….

Noapte buna!

 

Paste fericit!

Lumina sfanta sa intre in sufletele voastre si sa va faca mai buni si mai intelegatori! Paste fericit tutror!

TU

Adoarme-ţi corpul cu muzica vieţii
încântă-te
uită de tine
singura dorinţă a ta
să fie non-dimensiunea.

Nu-ţi dori să fii tu
doreşte-ţi să fii suflul infinit
omniprezent.

Transformă-ţi visul uman
eroic
în visul imortal
unic.

Învinge-ţi laşitatea
reîntoarce-te în necunoscut
încă nu-ţi dai seama cât e de magnific?
încă nu-ţi dai seama cât e de veşnic?

Nu vezi că El eşti tu însuţi?
Nu vezi că te-ai rătăcit de tine însuţi?

Daca ai dreptul sa fii mândru de ceva, este vorba de puterea câstigata prin tine insuti si careia ii esti deopotriva cauza, efect, principiu si rezultat.

MEN I`m your PSY

Sambata seara. Gol orasul la 12 noaptea cand eu ma intorceam de la lucru. Cum altfel sa fie, cand toata lumea isi inneaca amarul sau fericirea in cluburi, respectiv baruri. Pana si scumpele mele prietene se pregateau de clubareala, dar eu am preferat sa stau pe tusa samabata asta.

Mergeam usor spre casa. Semafor. Mai inaintam putin. Alt semafor. Ma uit in jurul meu, liniste…se auzeau doar stropii marunti de ploaie. Si savuram linistea, savuram condusul, savuram noaptea, muzica ma linistea, mai o tigara daca imi aprindeam era perfect. Aveam tigari la mine, dar m-am lasat de sportul asta extrem – sa fumez in timp ce conduc – dupa ce am pupat in fund o masina de Posta Romana. Ma apropii de casa, ultimul semafor. Totul in jurul meu se facuse galben. Si nu, chiar nu dadea soarele in miez de noapte, era plin de taxiuri. In fata, in spate in stanga, in dreapta si mai in dreapta. Parca era invazie de taxiuri, chiar nu mai circula nimeni cu masina personala sambata seara? Nu mai exista soferi sa conduca dupa ce au baut?  In urmatoarea ora am primit raspunsurile.

Pentru ca am ajuns in parcare la mine, si am constatat ca nu-mi convenea nici sa stau in casa cand toata lumea se distra. Pun mana pe telefon, sun in stanga si dreapta, niste prieteni s-au strans la cineva acasa sa povesteasca, sa joace carti, exact ce imi trebuia mie. In pas alergator urc in casa, spalat, imbracat si plecat.

Ajung in centrul orasului. Plin de masini, culmea. Si nu, printre cele galbene, de data asta, erau si masini “civile” dar numai marci prestigioase, notabile. BMW, Audi, Mercedes…

Ii vedeam la semafoare cum erau invaluiti de propria lor in greata, prin privirile plictisite care le aruncau pe geam la astia mai saraci ca mine. Fata lor spunea clar si raspicat “Ma doare in pula de tot ce misca” .Priveau cu batjocora pana si semafoarele care nu se mai schimbau odata ca sa accelerez si sa plec de acolo ca imi venea mie sa vomit de la greata lor. Nu ma intimidau in nici un fel dar ma enervau maxim besinile lor, gen “m-a facut mama artist”.

Se face verde, ei gonesc ca din tromba, si atunci apuc sa vad cateva numere de la masini.

MAN/MEN = Aia mari, cu picioarele mari, cu burta mare, cu capul mare, dar cu obiectul muncii mic.

BOS = In mare parte oltenii…

BMW = Astia is aia ce si-ar pune sigla BMW in frunte, asa cum aveau personajele din Sailor Moon chestia aia in frunte dupa ce se transformau in super eroine.

RRR = Balbaitii…

POL = Astia is politistii, nu pot merge cu MAI la manele, si tre sa arate ca sunt politisti chiar si in timpul lor liber.

AVO = Avocatii, am un prieten avocat si mi-a zis ca majoritatea avocatilor au nr asta la masina.

PSY = In general soferitele. Inseamna Pussy. Iar Pussy inseamna pizda. Ceea ce vrea sa insemne “Vai ce pizda sunt” (adik pitzipoanka, bunoaka, doolce etc)

XXX = Astia is aia ce ar fute si o gaina.

Un Peugeot rosu avea nr la masina RED. Probabil abia invata engleza si isi nota omul pe unde apuca sa nu uite cuvintele. Un Suzuki avea SZK. O Honda CR-V, avea CRV.

Nu stiu daca altii observa lucrurile astea, sau daca ii intereseaza, dar pe mine ma amuza si imi place sa ma uit la tot felul de lucuri in trafic.

Si am mai vazut tot felul de ciudatenii dar nu-mi mai vin acum in minte. Ideea este, ca acest gen de oameni merg cu masinile la distractii, pentru ca nu le pasa de nimic. Nici macar de gaura curului s-o stearga cum trebuie.

O zi faina!